Biserici alternative. De la desacralizare la refuncționalizare

Desacralizarea bisericilor, ca fenomen general răspândit în Europa, și-a pus amprenta asupra unor state cu un caracter secular prolific, lăsând spațiu de intervenție asupra patrimoniului material religios într-o manieră inovatoare. Arhitectul are, așadar, posibilitatea să modeleze spațiul unei biserici într-un mod nou, cu mecanisme și tehnici de intervenție diverse pentru a adapta corespunzător tectonica inertă la noile valori ale lumii contemporane. Reincluderea bisericilor nefuncționale în societate prin noi programe de arhitectură inserate în carcasa lor structurală desacralizată este principalul scop al inițiativei de păstrare și refuncționalizare a sa. Căutarea unor alternative funcționale potrivite noului context pentru vechea structură e provocarea principală cu care se confruntă arhitectul în procesul de design. Deoarece fiecare biserică este plasată într-un context diferit cu propriile caracteristici sociale, culturale, economice și politice, procesul de refuncționalizare este unul ancorat în specificul locului. La acest proces iau parte o serie de experți din domenii conexe, care contribuie pentru a forma un diagnostic al zonei și a formula o ipoteză potrivită pentru conceperea noii funcțiuni pe care să o adopte vechea biserică. În acest mod, din punct de vedere empiric, materialitatea bisericii persistă în timp, deși valorile cărora servea și-au pierdut relevanța. Ea poate găzdui noi funcțiuni care să satisfacă nevoile actuale ale comunității din proximitate. Provocarea constă în identificarea și gestionarea elementelor specifice fiecărei biserici ca obiect arhitectural ce se află la confluența multor factori socio-economici și, în al doilea rând, definirea unei soluții alternative pentru funcțiunea inițial sacră.