/Stăm să ne gândim – Eveniment manifest. Un dialog despre necesitatea spațiilor publice în București

„Este dificil să proiectezi un spațiu care să nu atragă oamenii. Remarcabil este cât de des s-a realizat acest lucru ”(Whyte, 1988)

Proiectarea spațiilor publice în care să fie resimțită atmosfera urbană (mă refer cu precădere la piațete și străzi) nu a reprezentat o prioritate în designul urban din București. Atenția la detaliile care transformă un spațiu dat într-un mediu propice petrecerii timpului liber a fost surmontată de investiții care vizează mai degrabă funcții comerciale. Un spațiu public urban de calitate presupune în viziunea lui Whyte (1980), printre altele, crearea unor condiții care să încurajeze socializarea și spiritul comunitar, care să țină cont de factorii de climă și mediu și care să se afle într-un contact permanent cu ”viața orașului”.

Restricțiile impuse de COVID-19 în București au favorizat descoperirea orașului devoalat de spațiile comerciale. În perioadele în care locurile din Horeca au fost închise (sau parțial închise), locuitorii orașului au ”cucerit” noi spații (piețe publice, spații verzi, străzi etc.). Acest context a facilitat începerea unui dialog despre nevoia de a avea un spațiu construit versatil, care să îndeplinească simultan mai multe funcții și care să permită accesul neîngrădit tuturor utilizatorilor.

Inițiativa evenimentului /Stăm Să Ne Gândim, realizat de redacția Samizdat, în parteneriat cu Asociația Urbanism Activ București, a apărut pe fondul observării acestor minusuri în București. Proiectul a propus un mod de regândire a interacțiunii om-spațiu, prin încercarea de a aduce în lumina reflectoarelor nevoia locuitorilor de astfel de ”oaze urbane”, punând accentul pe găsirea unor soluții fezabile și versatile de public seating.

”Evenimentul Stăm să ne gândim este organizat de Samizdat si Urbanism Activ București și aduce în atenție importanța spațiilor urbane, publice, bine proiectate de recreere și socializare, nevoia unor locuri de stat jos de calitate în oraș și diversitatea materialelor din care se pot realiza acestea. Evenimentul dorește să inspire grupurile de inițiativă civică și cetățenii implicați să realizeze astfel de bănci și scaune în comunități, ca experiment de interacțiune socială și protest tăcut al dezinteresului administrației publice față de spațiile publice din oraș.” (Manifest Stăm Să Ne Gândim, 2021)

Inițial, proiectul trebuia să se desfășoare pe Intrarea Sibioara din București (care ar fi urmat a fi transformată pe durata evenimentului în stradă pietonală) și în curtea Muzeului Național al Literaturii Române. Însă, din cauza măsurilor de protecție impuse de contextul pandemic, proiectul s-a desfășurat într-o formulă mixtă, atât online (cu difuzări în timp real de la fața locului), cât și offline (respectând numărul maxim de persoane admise de lege) în trei locații și în trei intervale orare diferite, în fiecare locație performând alți artiști. Astfel, în porticul de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ioan Mincu, au putut fi urmăriți The Craft, Nadina Stoica și Sebastian Stoici, la Muzeul Național al Literaturii Române, Anastasia Gavrilovici (featuring Gura Mare și Lucia Prodan), Atelier Kairos și Grupul de Inițiativă Civică Sala Palatului și la Sandwich Gallery, Radu Pandele, Emil Ghiță și Anca Vintilă Dragu. Opțiunea pentru un eveniment mixt (online-offline) a fost singura variantă posibilă în contextul actual, scopul evenimentului de a aduna laolaltă locuitori ai orașului în spații publice fiind ușor disipat.

Ideea proiectului și varianta inițială în care scaunele proiectate ar fi trebuit să fie amplasate pe domeniul public pentru a putea fi utilizate de trecători le consider benefice pentru oraș și pentru instituirea unui dialog cu autoritățile publice despre moduri viabile (dar încă incipiente) de raportare la spațiile urbane.

Punctele forte (conexe evenimentului) au fost, pe de o parte, organizarea unui concurs de proiecte dedicat în principal studenților de la Facultățile de Urbanism și Arhitectură, dar la care au putut participa și studenți din alte domenii, cu tema remodelării unor străzi ca spații comunitare. Pe de altă parte, este de apreciat realizarea unui chestionar în prealabil, cu 100 de persoane, prin care s-a încercat realizarea unei radiografii a principalelor spații necomerciale în care bucureștenii își petrec timpul liber. Rezultatele chestionarului au fost publicate (Stancu, 2020) și vor constitui premisele de la care vor fi inițiate următoarele evenimente din această serie. Problema principală a evenimentului este că scaunele proiectate vor fi destinate, până la urmă, unor galerii și unor spații cu caracter comercial, ceea ce face ca însăși motivul construirii lor să fie ușor deturnat. Următoarele ediții ale evenimentului vor trebui să țină cont de posibilitatea de a realiza zone de stat mult mai versatile. ”Scaunele individuale fixe refuză alegerea. Designerul spune să stai aici și să stai acolo. Acest lucru denotă aroganță din partea lui. Oamenii sunt mult mai buni la asta decât designerii” (Whyte, 1980).

Acest tip de evenimente ar trebui să se bucure de un ecou mai puternic în cadrul societății civile și astfel de inițiative să fie sprijinite pentru a conlucra la conturarea unui oraș a cărui versatilitate să răspundă nevoilor câtor mai mulți dintre locuitori.

Referinţe

Whyte, W. (1988). City: Rediscovering the Center. New York: Doubleday

Whyte, W. (1980). The Social Life of Small Urban Places, Washington, DC: The Conservation Foundation

Stancu, S. (2021). ,,Am întrebat 100 de bucureșteni” ce și-ar dori de la orașul lor, Revista Samizdat. Disponibil online: https://samizdatrevista.com/am-intrebat-100-de-bucuresteni-ce-si-ar-dori-de-la-orasul-lor/