ArgumentNr. 13/2021

Podurile locuite. Infrastructura și arhitectură

https://doi.org/10.54508/Argument.13.18

  • / drd. arh., Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, RO

Rezumat

Podurile locuite reprezintă o realitate care a fost întâlnită și apreciată de-a lungul multor secole în Europa de Vest, cu precădere în perioada Evului Mediu. Începând cu secolul al XII-lea, până în secolul al XVIII-lea, aceste poduri au avut un rol important în cadrul așezărilor urbane în care erau amplasate, nu doar pentru faptul că erau treceri strategice peste un curs de apă, ci și pentru dezvoltarea activităților economice și de coagulare socială.

Un pod este în primul rând o lucrare de infrastructură, dar odată cu creșterea cerințelor de spațiu în orașele limitate de fortificații, acesta și-a depășit menirea de simplu spațiu de tranzit, devenind un obiect arhitectural. Se poate vorbi astfel de o interconectare a arhitecturii cu infrastructura, la nivelul cel mai primar. Poduri azi celebre pentru farmecul lor istoric, precum Old London Bridge, Ponte Vecchio sau podurile medievale de pe Sena, au fost la vremea lor spații cu multiple valențe practice pentru așezările respective. Cum locuirea își asocia adesea și atelierul de producție și spațiul de desfacere a mărfii, podurile au devenit totodată promenade comerciale și spații de contact social ale comunității. Această multifuncționalitate a făcut din simplele structuri edilitare adevărate obiecte semnificative de arhitectură, cu posibilități de adaptare și chiar de reziliență.

Acest studiu pune în discuție versatilitatea podului ca spațiu complex, în care se regăsesc toate atributele despre care discutăm astăzi în legătură cu o viitoare arhitectură. Sunt structuri hibride, adaptabile, care pot cumula funcțiuni multiple și deschid posibilitatea diversității. Cercetarea pornește de la identificarea factorilor ce au stat la baza dezvoltării acestui tip de program arhitectural, ajungând la cauzele dispariției lui, la tentativele utopice ale arhitecților secolului trecut de a-l reintroduce în modernitate și la posibile viitoare proiecte inspirate.

Cuvinte cheie

poduri locuite, infrastructura, spațiu hibrid, construcție multifuncțională, megastructură

Download

Referințe

  1. Amar, G. (1993). Pour une écologie urbaine des transports. In Les annales de la recherche urbaine (Vol. 59, No. 1, pp. 141-151). Persée-Portail des revues scientifiques en SHS.
  2. Boyer, M. N. (1976). Medieval French bridges: a history (Vol. 84). Medieval Academy of America.
  3. Busbea, L. (2007). Topologies: The urban utopia in France, 1960-1970. Mit Press.
  4. Ceschi, S., & BNÀ, F. (2017). Il Ponte dei Mulini. A contemporary example of an inhabited bridge. Master course in architectural design and history. Politecnico di Milano.
  5. Clark, J. (2002). London Bridge and the archaeology of a nursery rhyme. London Archaeologist.
  6. Dethier, Jean; Eaton, Ruth: “Past and present of inhabited bridges”. Rassegna. “Inhabited bridges”. December 1991, Nº48. Milan: Cipia, 1979. pp. 10–19
  7. Fausto, A. M. (2002). Merge: the hybridization of architecture, infrastructure, and landscape. Doctoral dissertation, Massachusetts Institute of Technology.
  8. Flanigan, T. (2008). The Ponte Vecchio and the Art of Urban Planning in Late Medieval Florence. Gesta, 47(1), 1-15.
  9. Harrison, T. (2021). 5. Word Bridges. In Of Bridges (pp. 123-143). University of Chicago Press.
  10. Herman, R., & Ausubel, J. H. (Eds.). (1988). Cities and Their Vital Systems: Infrastructure Past, Present, and Future. National Academies Press.
  11. Manco, J. (1995). Pulteney Bridge. Architectural History, 129-145.
  12. Mislin, M. (2006). The Planning and Building Process of Two Paris Bridges in the Sixteenth and Seventeenth Century: The Pont Notre-Dame and Pont Marie. Second International Congress on Construction History, Cambridge.
  13. Murray, P., Stevens, M. A., & Cadman, D. (1996). Living Bridges: The Inhabited Bridge. Past, Present and Future. Munich and New York: Prestel
  14. Negulescu, M. H. (2011). Mobilitate şi formă urbană: aspecte teoretice. Editura Universitară" Ion Mincu".
  15. Pierce, P. (2002). Old London Bridge: The Story of the Longest Inhabited Bridge in Europe. Headline Book Publishing.
  16. Robertson, J. (2006). Persuading the citizens? Charles I and London bridge. Historical Research, 79(206), 512-533.
  17. Scellès, M. (2000). Pont Valentré. Région Midi-Pyrénées, Service régional de l'Inventaire,
  18. Strohmayer, U. (2011). Bridges: Different conditions of mobile possibilities. În Cresswell, T., & Merriman, P. (Eds.). Geographies of mobilities: Practices, spaces, subjects (p.119-135). Ashgate Publishing, Ltd.
  19. Villalonga Munar, P. (2015). Encuentros con la infraestrucura. El cajon ferroviario de Sants y el Borough Market de Southwark. Proyecto, Progreso, Arquitectura, 13, 105-119.