ArgumentNr. 13/2021

Arhitectura adaptivă. Interacțiunea cu mediul construit

https://doi.org/10.54508/Argument.13.06

  • / asist. univ. drd. arh., Universitatea Tehnică”Gheorghe Asachi”, Iași, RO

Rezumat

Societatea contemporană suferă de o accelerare constantă a modului de viață, cauzată în principal de tehnologizare. Având în vedere că sistemul perceptual al ființelor umane este unul holistic (întregul organism este influențat de simțuri, care alterează la rândul lor modul de gândire), răspunsul arhitecturii în fața stării de schimbare, remodelare și adaptare a ethosului contemporan este emergența unor noi forme de arhitectură bazate pe absorbția cercetărilor și a inovațiilor din alte domenii. Arhitectura adaptivă este un domeniu multidisciplinar care urmărește generarea de spații personalizabile, prin modificarea organizării interioare, în vederea asigurării unor noi particularități funcționale, dar și prin ajustarea elementelor structurante și de închidere. Adaptarea spațiului arhitectural are la bază distincția dintre „arhitectura adaptivă” (adică cea concepută în mod special pentru a se adapta la mediu, la locuitori și la obiectele componente) și „arhitectura adaptabilă” (propriu-zis, orice obiect de arhitectură). De ce avem nevoie de arhitectură adaptivă? Relevanța studierii acestui domeniu se regăsește în finalitatea acestui fenomen - crearea unei noi forme de arhitectură, responsabilă de medierea interacțiunii dintre om și computer, de automatizarea unor procese necesare reconfigurării spațiului interior, precum și de reducerea consumului de energie și resurse.

În cazul arhitecturii adaptive, utilizatorii sunt implicați direct şi constant în actul de proiectare și personalizare al mediului ambiant. Dimensiunea senzorială și tehnologică a arhitecturii adaptive este capabilă să înregistreze și să proceseze răspunsul utilizatorului la schimbările parametrilor de mediu, creându-se astfel paradigma unei arhitecturi senzitive, aflată într-o continuă îmbunătățire prin adăugare de noi seturi de date, prin comparații cu rezultatele anterioare. Arhitectura adaptivă nu oferă o soluție finală, ci o serie de iterații care permit utilizatorului să o modifice conform necesităților, oferind concomitent un răspuns mai potrivit căutării arhetipurilor spațiale, a imaginii primordiale de ”casă” decât clădirile convenționale. Utilizând cercetarea exploratorie, lucrarea prezintă stadiul actual de dezvoltare al domeniului, evidențiază schimbările ciclice la care este supus obiectul de arhitectură prin prisma explorării straturilor spațio-temporale care îi alcătuiesc existența și evaluează direcțiile de dezvoltare ale arhitecturii adaptive din punctul de vedere al principiilor care îi guvernează existența (reconfigurare, flexibilitate, interactivitate). Rezultatele obținute indică faptul că dezvoltarea arhitecturii adaptive este încă incipientă, inovațiile fiind în strânsă legătură cu inovațiile din domenii conexe. Abordarea problemelor complexe cu care se confruntă sistemele arhitecturale interactive poate fi rezolvată prin generarea unei noi paradigme a științei sistemelor – noi posibilități de utilizare a spațiului prin proiectarea interacțiunilor (de exemplu, conlucrarea informaticii cu psihologia).

Cuvinte cheie

arhitectură adaptivă, schimbare, proces, reconfigurare, flexibilitate, automatizare

Download

Referințe

  1. AD Classics: Maison Bordeaux / OMA. (2011, ianuarie 25). ArchDaily. https://www.archdaily.com/104724/ad-classics-maison-bordeaux-oma
  2. Bier, H., & Mostafavi, S. (2016). Robotic Building as Physically Built Robotic Environments and Robotically Supported Building Processes (pp. 253–271). https://doi.org/10.1007/978-3-319-30028-3_12
  3. Brand, S. (1995). How Buildings Learn: What Happens After They’re Built (Reprint). Penguin Books.
  4. Canguilhem, G. (1952). La Connaissance de la vie (pp. 125-59). Hachette: Tournon.
  5. Coardoș, D., și Marinescu, I. (2020). Monitorizarea stării de sănătate a persoanelor în vârstă la domiciliu. Casele inteligente – provocări și tendințe. Revista Română de Informatică și Automatică, 30, (pp. 9–26). https://doi.org/10.33436/v30i1y202001
  6. Cognitive science. (2021). În Wikipedia. https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Cognitive_science&oldid=1026263948
  7. Dalsgaard, P., și Halskov, K. (2010). Designing urban media façades: Cases and challenges. Conference on Human Factors in Computing Systems - Proceedings, 4, (pp. 2277–2286). https://doi.org/10.1145/1753326.1753670
  8. Dong, B., și Andrews, B. (2009). Sensor-based occupancy behavioral pattern recognition for energy and comfort management in intelligent buildings. IBPSA 2009 - International Building Performance Simulation Association 2009.
  9. Eastman, C. M. (1971). Adaptive conditional architecture (pp. 51-7). Pittsburgh: Carnegie-Mellon University.
  10. Favoino, F., Loonen, R., Doya, M., Goia, F., Bedon, C., și Babich, F. (2018). Building Performance Simulation and Characterisation of Adaptive Facades—Adaptive Facades Network (pp. 21-3).
  11. History of the Internet. (2021). În Wikipedia. https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=History_of_the_Internet&oldid=1031195406
  12. Inteligență artificială. (2021). În Wikipedia. https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Inteligen%C8%9B%C4%83_artificial%C4%83&oldid=14238625
  13. Jaskiewicz, T. J. (2013). Towards a methodology for complex adaptive interactive architecture. (pp. 3-4, 10, 22-6, 62) [s.n.].
  14. Kronenburg, R. (2008). Portable Architecture: Design and Technology. Birkhäuser. https://doi.org/10.1007/978-3-7643-8325-1
  15. Kurokawa, K. (1977). Kisho Kurokawa: Metabolism in Architecture (pp. 105-11) (1 ed). Studio Vista.
  16. Luxembourg Philharmonic—Data, Photos & Plans. (f.a.). WikiArquitectura. Preluat în 2 ianuarie 2021, din https://en.wikiarquitectura.com/building/luxembourg-philharmonic/
  17. Maison à Bordeaux. (f.a.). OMA. Preluat în 2 ianuarie 2021, din https://oma.eu/projects/maison-a-bordeaux
  18. Mathew, A. (2021). Aesthetic Interaction A Model for Re-thinking the Design of Place. Synthetic Landscapes [Proceedings of the 25th Annual Conference of the Association for Computer-Aided Design in Architecture] pp. 278-291.
  19. Mathews, S. (2005). The Fun Palace: Cedric Price’s experiment in architecture and technology. Technoetic Arts, 3 (pp.73–92). https://doi.org/10.1386/tear.3.2.73/1
  20. Maturana, H. R., Varela, F. J., și Beer, S. (1980). Autopoiesis and cognition: The realization of the living (pp. 8-11, 79). Dordrecht: D. Reidel Pub. Co.
  21. Nabil, S., Kirk, D., Ploetz, T., și Wright, P. (2017). Designing future ubiquitous homes with OUI Interiors: Possibilities and challenges. Interaction Design and Architecture(s) (pp. 28–37).
  22. Pask, G. (1969). The architectural relevance of cybernetics. Architectural Design, 39, (pp. 494–496).
  23. Perry, C., și Manferdini, A. M. (2010). Anticipatory Architecture | Extrapolative Design. LIFE in:formation, On Responsive Information and Variations in Architecture: Proceedings of the 30th Annual Conference of the Association for Computer Aided Design in Architecture (ACADIA) (pp. 307-8).
  24. Rabeneck, A. (1969). Cybermation: A Useful Dream. Architectural Design, 9, (pp.497-500).
  25. Schnädelbach, H. (2010). MediaCity: Interaction of Architecture, Media and Social Phenomena. Adaptive Architecture—A Conceptual Framework (pp. 523-554).
  26. Sharifi-ha House / Next Office–Alireza Taghaboni. (2014, iulie 7). ArchDaily. https://www.archdaily.com/522344/sharifi-ha-house-nextoffice
  27. Sliding House by dRMM in action. (2009, martie 9). ArchDaily. https://www.archdaily.com/16082/sliding-house-by-drmm-in-action
  28. Sterk, T. (2005). Building upon Negroponte: A hybridized model of control suitable for responsive architecture. Automation in Construction, 14 (pp. 225–232). https://doi.org/10.1016/j.autcon.2004.07.003
  29. Suite Vollard. (2020). În Wikipedia. https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Suite_Vollard&oldid=975443043
  30. Varela, F. J. (1979). Principles of biological autonomy (pp. 565). North Holland.
  31. Wiener, N. (2007). Cybernetics or control and communication in the animal and the machine (pp. 95-115) (2. ed., 14. print). MIT Press.
  32. Wilkinson, P. (2017). Phantom Architecture (pp. 143-7, 198-202). Simon & Schuster Ltd.
  33. Yiannoudes, S. (2016). Architecture and adaptation: From cybernetics to tangible computing. New York: Routledge, Taylor & Francis Group.
  34. Zero Science Lab. (2019). I Own Your Building (Management System) (pp. 7, 62-3) [Technology]. https://www.slideshare.net/zeroscience/i-own-your-building-management-system