Arhitectura și urbanismul românești în contextul pandemiei de Covid-19

Articolul își propune să identifice posibilele abordări pentru arhitectura și urbanismul din România în contextul pandemiei de COVID-19.

Metoda istorică inițială ajută la ilustrarea, în situația lipsei de noi soluții medicale, a caracterului peren al măsurilor de control al spațiului împotriva pandemiilor, cum ar fi izolarea, carantina și lockdown-ul, precum și a măsurilor de arhitectură și urbanism, cum ar fi controlul aerului și al densității urbane.

Sunt analizate mișcări din arhitectură și din urbanism care au apărut ca reacții la probleme legate de sănătate, începând de la mișcările igieniste care au dus mai apoi la Modernism și până la New Urbanism sau Village urbain.

Densitatea populației, ca factor agravant al pandemiilor, este studiată atât din punct de vedere istoric, cât și în conformitate cu literatura epidemiologică științifică actuală.

Evoluția românească este prezentată în contextul abordărilor igieniste. Situația actuală este considerată alarmantă datorită lipsei abordărilor legate de sănătate aplicate la arhitectură și urbanism.

Lucrarea propune în cele din urmă o reevaluare a principiilor arhitecturale și a planurilor românești de urbanism, fie ele în curs de aprobare sau viitoare, prin prisma unei abordări legate de sănătate. Articolul pune un accent deosebit pe reducerea densității urbane, promovarea spațiilor verzi, încurajarea cartierelor cu o mixitate funcțională, susținerea reducerii dimensiunii magazinelor din localități, stimularea comerțului de proximitate, a transportului cu bicicletele și a orașelor la scara pietonului.