Iris GANEA-CHRISTU

Fenomenul migraţionist intern şi perspectivele unui nou tip de locuire rural-urbană

Abstract:

Situaţia locuirii colective de masă ridică în prezent o nouă problematică, mai ales în cadrul marilor oraşe din România. Se poate spune că în perioada regimului comunist a existat o mişcare masivă de la sat la oraş, când oamenii au populat mediul urban nu doar cu propria prezenţă, ci şi cu obiceiurile, bagajul cultural şi concepţiile lor asupra modului de locuire la care urma să se adapteze, mai mult sau mai puţin compatibile convieţuirii în comunităţi lărgite, aşa cum sunt cele de la bloc.

Pe de altă parte, după această perioadă de aproximativ jumătate de secol, în care oraşul a generat o forţă de atracţie irezistibilă pentru o mare parte din populaţia din mediul rural, acest tip de locuire începe să nu mai fie dorit de reprezentanţii noilor generaţii, care îşi au originile aici şi care până la vârsta mijlocie au experimentat în mod exclusiv acest tip de viaţă. Ei devin atraşi acum din ce în ce mai mult de lipsa barierelor de beton şi de o viaţă eliberată de presiunea urbană, cu tot ceea ce implică aceasta, de la modul de locuire şi până la locul de muncă.

Astfel, epoca dominată de politica ceauşistă a reuşit dizlocarea a sate întregi şi strămutarea locuitorilor acestora la oraşe, creând în acest mod nu doar un alt sistem de locuire, aflat cumva la graniţa dintre rural şi urban, dar şi o categorie socială nouă. Ulterior, schimbarea de regim a condus şi la modificări ale dorinţelor oamenilor în ceea ce priveşte locuirea, astfel că în prezent observăm cum treptat oraşul nu mai reprezintă neapărat aspiraţia supremă şi suntem martorii unei neaşteptate migraţii (înapoi) către sat. Se poate pune atunci problema propunerii unei noi tipologii de locuire, aflată la graniţa între rural şi urban.

Download:

Publicat în Argument 11/2019