Nevoia de optimizare a consumului de spațiu urban. Analiza densității urbane și a modelului de urbanizare în regiunea București-Ilfov, România

Scopul lucrării este încurajarea dialogului privind densificarea urbană în contextul actual european, evidențiind diferențele în abordarea reurbanizării în Europa de Vest și țările post-comuniste. Fără a neglija concepte de importantă actualitate, precum necesitatea planificării reziliente, adaptabilitatea la schimbările climatice ori procesul de gentrificare asociat modelelor de reurbanizare, lucrarea se concentrează pe definirea și măsurarea densificării urbane ca pași premergători planificării rezidențiale sustenabile în orașele europene.

Urmărind o analiză a procesului de densificare urbană într-o serie de arii metropolitane europene și relația acestuia cu oferta eficientă de servicii publice pentru zonele rezidențiale, lucrarea evidențiază tendințele de evoluție a locuirii în dinamica centru-periferie. Sunt surprinse, aici, diferențe între modelul actual de urbanizare din Europa de Vest (unde ariile metropolitane sunt într-o fază de re-urbanizare) cu ceea ce se întâmplă în țările post-comuniste, unde asistăm, după 1990, la un important proces de suburbanizare. Bucureștiul și răspândiții săi sateliți urbani ilustrează elocvent acestă ruptură, fiind într-un proces accelerat de suburbanizare.

Aria metropolitană a Bucureștiului ultimelor două decenii a fost caracterizată de o dezvoltare profund haotică a zonelor suburbane, determinată de neajunsuri economice și legislative – o constantă în majoritatea cazurilor țărilor post-comuniste din Europa Centrală și de Est. Deși densitatea populației din perimetrul urban este în continuă scădere încă din anii 1990, densitatea țesutului urban a crescut în mod semnificativ în ultimul deceniu. Evoluția a fost alimentată de marile proiecte de dezvoltare imobiliară.

În contextul actualizării Planului Urbanistic General al Muncipiului București și a Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Ilfov, lucrarea pledează pentru reorientarea direcției de dezvoltare, de la suburbanizare la reurbanizare, posibilă prin încurajarea restructurării țesutului urban abandonat, subutilizat.