Cătălin Mihai CARAGEA

La pas pe Podul Mogoșoaiei. Propunere de traseu cultural

Abstract:

Calea Victoriei nu este cea mai lungă stradă a Bucureștilor, nici cea mai largă. Nu este, cu siguranță, nici cea mai circulată, ori cea mai veche. Cu toate acestea, nu te poți gândi la București, fără să evoci, cu ochii minții, o plimbare la pas, pe Calea Victoriei, “cea mai vestită arteră din Orientul apropiat”, cum o numea Paul Morand . Ce o face atât de specială, de atrăgătoare? Cum a intrat Calea Victoriei în imaginarul colectiv, dobândind statutul pe care îl are acum? Ce putem face noi, arhitecții, pentru a-i conserva și spori prestigiul?

Importanța recâștigării spațiilor publice “pierdute” ale orașului este cu atât mai necesară cu cât ne confruntăm cu o perioadă în care tehnologia a pătruns în toate aspectele vieții contemporane. Pare ca într-o lume digitalizată ideală totul este la îndemana utilizatorului, orice nevoie este la distanță de un click sau o apăsare de tastă. Pe de altă parte, la nivel arhitectural-urbanistic ne confruntăm cu probleme delicate în fața cărora sunt puși astăzi arhitecții. Majoritatea cazurilor care presupun intervenții acute asupra spațiilor publice sunt referitoare la: calitate scăzută a spațiilor publice, estetica, scara umană, s.a.

Este necesară o readucere la viața (publică) a străzii de suflet a bucureștenilor sau așteptăm liniștiți în fața ecranelor cu diagonale într-o continuă creștere să fim primii consumatori de cultură și viață publică online, în timp ce din șiruri interminabile de mașini, conștientizăm degradarea spațiului public al Căii Victoriei?

Afiliere: Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, România

Download:

Publicat în Argument 10/2018


Articole de același autor:

Cătălin Mihai CARAGEA:
Arhitectura spațiilor universitare contemporane – o perspectivă fenomenologică - Argument 9/2017