Nicolae TULBAN

Spațiul Bisericii sau despre cuprinderea necuprinsului

Abstract:

Topologia dată spațiului de prezența sacrului, așa cum ea a fost prezentată de Mircea Eliade în “Sacrul și profanul”, este necesară pentru definirea spațiului liturgic în mare măsură, dar nu este suficientă.

În altă ordine de idei, topologia pe care arhitectura, ca mediu construit, o impune spațiului pe care îl ocupă, este esențială ca punct de plecare pentru definirea spațiului liturgic.

Existența acestei topologii (în definiția dată de mine mai sus) este cel puțin recunoscută din Antichitatea Greacă până la teoria de arhitectură (Christian Norberg-Schulz) și filozofia modernă (Heidegger).

Pentru a defini această topologie, ne vom limita la un anumit teritoriu geografic. Aceasta este necesar pentru că o generalitate extinsă ne poate împiedica în atingerea scopului, anume definirea unei topologii specifice spațiului liturgic la noi. Iar această definire este esențială în căutarea spațialității prin care se poate cuprinde necuprinsul, anume chiar scopul încercării care face obiectul lucrării de față.

Download:

Publicat în Argument 1/2009