Spații hibride

Tendința actuală este de a interfera arhitectura convențională cu alte media și discipline pentru a produce o nouă „specie” iar calculatorul oferă tocmai această posibilitate prin faptul că el convertește toate media în propriul său limbaj binar. Revoluția digitală a adus o estompare a graniței dintre materie și informație. Astfel avant-garda contemporană ne prezintă o arhitectură aptă să jongleze cu cele două lumi: ale realului-actual și al virtualului-potențial; ne oferă experiența unei lumi ce nu mai prezintă o divizare dată de virtualitate, ci o realitate potențată a spațiului, ne oferă spațiile hibride.

Argumentele arhitecturii hibride se găsesc întâi în explorarea geometriilor non-euclidiene, apoi în dezvoltarea modul de producție și fabricare al acestor geometrii și nu în ultimul rând în adăugarea dimensiunii temporale, a animației ca unealtă de studiu.

Revoluția digitală în arhitectură nu trebuie privită doar ca o unealtă de a produce blob-uri, ea este un mediu ce face posibilă hibridizarea atât formal dar mai ales la nivel de substanță, de conținut și în special de gândire.