O privire critică asupra arheologiei ca resursa în proiectarea contemporană

Dezideratul unei prezențe active a arheologiei ca resursă atât în proiectarea arhitecturală cat și cea urbană sau teritorială este o cale pe care societățile de orice tip ar trebui să o consolideze. Lucrarea de față urmăreste sa identifice raportul pe care discursul arhitectural actual îl întreține cu arheologia prin intervenții contemporane ce integrează substratul arheologic în noi edificii urbane. Acest dialog este identificat atât în alegeri ce țin de raportarea globală a noii arhitecturii la situl arheologic cât și în rezolvarile de detaliu ale unor spații ce pun în valoare vestigiile.

Studiul identifică câteva atitudini particulare prin care arhitecții contemporani de referinta au negociat raportul cu ruina într-un sens simultan benefic. Muzee, biblioteci, pavilioane turistice de acces sau simple structuri de acoperire și protecție, sunt doar câteva funcțiuni prin care arhitectura recentă a încercat să se poziționeze critic în raport cu trecutul arheologic.