Redefinind regenerarea urbană

Poate că unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2010 în domeniul urbanismului a fost apariția Declarației de la Toledo, un document politic extraordinar de bine fundamentat științific, și care abordează problematica destul de des vehiculată în ultima vreme a regenerării urbane. Este destul de probabil ca faptul că aniversarea a 100 de ani de urbanism european coincide cu o regândire pe criterii științifice a produsului activității de urbanism să nu fie o întâmplare. Documentul subliniază, printre altele, importanța abordării inter- și trans-disciplinare integrate. În plus, sunt reiterate cele mai importante documente care guvernează dezvoltarea urbană a continentului european (de exemplu Programul de la Lille, Carta de la Leipzig, Acordul de la Bristol, Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Strategia Europa 2020, Declarația de la Marsilia, Strategiile Lisabona și Göteborg), principiile care le fundamentează fiind integrate sistemic într-un cadru de referință unitar ce stă la baza abordării integrate a regenerării urbane: coeziunea teritorială, guvernanța, comunitățile durabile. Lucrarea de față își propune să sintetizeze conceptele și concluziile principalelor documente referitoare la problematica regenerării urbane, subliniind tendințele de abordare și plasându-le în cadrul mai larg al dezvoltării spațiale durabile, trecând totodată în revistă și documentele relevante la nivel național.