Bucureștiul în căutarea Europei
- Bogdan Fezi
Rezumat
La începutul secolului al XIX-lea, Bucureștiul începea un lung proces de reformă. Pentru a își rezolva vechile probleme legate de extinderea orașului, densitatea urbană, ordinea în construcții, orașul alege drept model Europa. Sub influență predominant franceză este introdusă legislația, organizarea comunală, învățământul, arhitectura, sistemul de reformă stradală prin alinieri și străpungeri haussmanniene. La începutul secolului XX influențele se diversifică prin conceptul de oraș-grădină englez sau clasele de construcții germane.
Sistemul administrativ și realizările urbane aduc Bucureștiului, în anii 1930, recunoașterea mondială. Rapoartele congreselor internaționale din acea epocă consideră că știinta urbană a Bucureștiului nu mai este echivalată decât de Paris. Capitala României câștigă la expoziții mondiale medalii de aur sau cele mai mari premii.
După ruptura de Occident suferită în perioada comunistă, Bucureștiul anilor 2000 pare să fi regresat cu mai bine de un secol. Cheia rezolvării problemelor sale este atât punerea în aplicare a obligațiile europene cât și revenirea la propriile tradiții cristalizate sub influență occidentală.