Mix vertical în orașul compact

De-a lungul timpului, orașele s-au dezvoltat prin sedimentări succesive. Extensiile și suprapunerile, au devenit astfel mijloacele primare de de compunere. Până la începutul secolului urbanismul părea să răspundă pozitiv, oferind variante de rezolvare problemelor legate de corelaționarea elementelor intermediare care alcătuiau și susțineau sistemul interconectivității individuale în cadrul urban. O serie de elemente precum creșterea demografică și densificarea excesivă a orașelor a condus spre imposibilitatea reacției din punct de vedere funcțional la solicitările societății actuale.

Mobilitatea care caracterizează societatea modernă nu poate fi explicată doar în termenii dezvoltării transportului. Conceptul “orașul viitorului” este o simbioză între centralizare și descentralizare.

Intensa defragmentare a spațiului public ne duce la teoria că “un singur spațiu nu mai poate reprezenta totalitatea spațiului public”. E nevoie ca publicul căruia i se adresează formele urbane să participe la făurirea lui, de unde și perceperea spațiului ca fiind de natură conflictuală și individualistă.