Atenaeum. Metabolismul dinamic al unui program arhitectural antic
https://doi.org/10.54508/Argument.17.07
- Vlad-Răzvan Nicolescu / Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, RO
Rezumat
Ateneul reprezintă un tip de clădire cu o unică apariție atestată în istoria Antichității clasice, edificată în perioada de domnie a împăratului Hadrian, sec. al II-lea d.Hr. Despre această primă formă istorică de Ateneu, cunoscut în prezent drept Athenaeum-ul lui Hadrian, cunoaștem unele aspecte, conform menționării în literatura istorică antică în special despre funcțiune și evenimentele găzduite în acest loc. Alte indicii ce țin de trăsăturile arhitecturale ale edificiului rămân învăluite în incertitudine, în lipsa unor izvoare arheologice ale Romei antice atribuite acestui tip de clădire.
Cu toate acestea, investigațiile arheologice întreprinse odată cu extinderea liniei de metrou C a Romei, între 2007 și 2011, au avut ca rezultat descoperirea neașteptată a unui edificiu public atribuit perioadei de domnie a împăratului Hadrian (117-138 d.Hr.), pe baza căruia au apărut ipoteze conform cărora ar putea reprezenta forma antică a Ateneului. În paralel cu prima și unica sa apariție antică, Ateneul dispare pentru o perioadă de mai bine de un mileniu care se suprapune în linii mari cu perioada Evului Mediu, dar cunoaște un puternic reviriment odată cu primele semne ale Modernității, începând cu secolul al XVII-lea.
Între aceste două perioade determinante pentru parcursul Ateneului, cea originară antică și cea de recurență modernă, se naște ambiguitatea din jurul programului în urma confruntării semnificațiilor asumate în Antichitatea clasică și alterările pe care acestea le suferă odată cu noile sale apariții.
Cercetarea cu privire la evoluția particulară a acestui program arhitectural urmărește tocmai încercarea de elucidare a ambiguității Ateneului, prin investigarea resorturile care stau în spatele resuscitării sale, precum și a trăsăturilor care caracterizează continuitatea fenomenul arhitectural al acestuia, altele decât simpla recuperare și perpetuare a denumirii sale.
Comparația dintre aceste două ipostaze este cea care conturează în cele din urmă profilul dinamic al Ateneului, materializat prin variațiunea de forme și sensuri pe care acesta le cunoaște în urma revitalizării programului în diverse spații culturale. Astfel, dinamismul asociat Ateneului este o caracteristică desprinsă atât din ambiguitatea rezultată din diversitatea formelor moderne, cât și de pe urma evoluțiilor acestora care la rândul lor cunosc transformări în timp. Procesele evolutive la care sunt supuse aparițiile moderne ale Ateneului constituie dinamismul metabolic al acestuia, în permanentă rezonanță cu mult mai amplele fenomene care caracterizează în ansamblu spațiul cultural și social al Occidentului.
Cuvinte cheie
program, Ateneu, dinamism, simbol, cultură, umanism
Download
Referințe
- Aurelius, V., (2006), Liber de Caesaribus, editio bilinguis, Carte despre împărați, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”(RO) / Aurelius, V., (1994), De Caesaribus, Liverpool University Press (ENG).
- Caciuc, C. (2023), Topohermeneutică și arhitectură: Malpas, Norberg-Schulz, Auret, Editura Universitară ,,Ion Mincu”.
- Călinescu, M. (2005), Cinci fețe ale modernității, Polirom.
- Choay, F. (1980), La Règle et le Modèle : Sur la théorie de l’architecture et de l’urbanisme, Seuil.
- Egidi, R., Orlandi S. (2011), Una nuova iscrizione monumentale dagli scavi di piazza Madonna di Loreto, Historika V.1 N.1.
- Forest, J. J. F., Altbach, P. G., (2006) International Handbook of Higher Education, Springer, Dordrecht.
- Fowler, J., (1999) Humanism: beliefs and practices, Sussex Academic Press.
- Garcia, A. L., (2015a), Los Auditoria de Adriano y el Athenaeum de Roma, Firenze University Press.
- Garcia, A. L., (2015b), Una revisión de las fuentes históricas que mencionan el Athenaeum de Roma, Universidad de Sevilla, Habis, 46, 263-280.
- Hartman, N. (1974), Estetica, Editura Univers.
- Haspelmath, M., (2023), Coexpression and synexpression patterns across languages: comparative concepts and possible explanations, Front. Psychol. 14:1236853. doi: 10.3389/fpsyg.2023.1236853.
- Heynen, H., (1999), Architecture and Modernity, A Critique, MIT Press.
- Kelly, J. M., (2006), Society of Dilettanti (act. 1732–2003), Oxford Dictionary of National Biography.
- Mead, W. E., (1914), The Grand Tour in the eighteenth century, The University Press Cambridge.
- Moldovan, H. R, (2022), Arhitectură occidentală în secolul al XIX-lea – breviar de curs, Ion Mincu University of Architecture and Urban Planning.
- Smith, W., (1875), Dictionary of Greek and Roman Antiquities, John Murray.
- Șăineanu, L., (1929), Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Editura ,,Scrisul Românesc’’.
- Vianu, Ș., (2024), Sens interzis: Adevăr, devenire, locuire, Polirom.
- University of Amsterdam. (n.d.), From Athenaeum Illustre to University .https://www.uva.nl/en/about-the-uva/about-the-university/history/history.html