Modele și artefacte / Prompturi și metafore. Către intenționalitate în proiectarea arhitecturală asistată de AI

Această lucrare face legătura între natura metaforică a intențiilor arhitecturale, artefacte, experiențe și proiectarea computațională asistată de AI, precum și noi posibilități de proiectare folosind realitatea virtuală. O relație strânsă între metafore și arhitectură este în general recunoscută în discursul teoretic, însă afirmațiile metaforice sunt greu de verificat, iar dificultatea este amplificată atunci când se încearcă producerea sau stabilirea oricărei relații între intențiile arhitecturale formulate ca metafore lingvistice și artefactele arhitecturale ca metafore spațiale.

AI-ul generativ prezintă o provocare pentru modul în care este conceptualizată proiectarea arhitecturală. Confruntați cu perechi de prompturi textuale și reprezentări vizuale ale unor artefacte ipotetice asamblate prin manipularea statistică a pixelilor, avem nevoie de perspective noi care să abordeze istoricitatea și intertextualitatea datelor de antrenament ca artefacte de sine stătătoare, noul context al cuplării lor, precum și codarea, decodarea și manipularea lor. Sistemele AI nu sunt constrânse de realitate, astfel, imaginile generate descriu artefacte fundamental invalide. Observăm că este necesar un efort semnificativ pentru a transforma imaginea sugestivă într-o propunere arhitecturală valabilă. În plus, analizând capacitatea modelelor generative de inteligență artificială de a crea noi tipologii de clădiri, a devenit evident că astfel de modele de inteligență artificială sunt deficitare. Ipoteza noastră este că interpolarea este o abordare inadecvată pentru proiectarea arhitecturală.

Prin urmare, propunem un parcurs către un sistem diferit de inteligență artificială, bazat pe învățarea prin ranforsare și pe modele lingvistice mari, capabil să transforme intențiile arhitecturale în artefacte arhitecturale. Acesta trebuie să dispună nu numai de un solver, ci și de un sistem general de analiză și sinteză pentru a ajuta la negocierea între intenții potențial contradictorii. Nu în cele din urmă, discutăm meritele unui astfel de sistem atunci când este asociat cu realitatea virtuală. Ca mediu de reprezentare, realitatea virtuală poate produce o simulare convingătoare a realității, inducând iluzia prezenței, ceea ce permite un angajament fenomenologic semnificativ cu artefactele virtuale, un angajament care păstrează relația metaforică dintre intențiile arhitecturale și artefactele digitale.