Locuirea spațiului nevăzut. O ipostază în procesul de definire a spațiului

Ce definește un spațiu? Oare zidurile sale? Căldura sa? Mirosul său? Texturile sale? Trebuie să fie vizibil pentru a exista?

Această lucrare interoghează conceptul de spațiu dincolo de limitele sale tradiționale arhitecturale și fizice, propunând un discurs extins care să încorporeze elementele intangibile, efemere și imaginare. Prin contestarea viziunii convenționale asupra spațiului, definită de elemente tangibile precum ziduri și granițe, lucrarea explorează dimensiunile filosofice, geografice și arhitecturale ale locuirii spațiilor nevăzute, acelea care cuprind aspectele metafizice, imaginative și intangibile care depășesc percepția fizică și realitatea materială. Pornind de la întrebarea centrală de cercetare privind capacitatea tehnologiei contemporane de a extinde percepția noastră asupra spațiului și de a crea o legătură între lumea tangibilă și tărâmurile imaginative intangibile, această lucrare se bazează pe cercetările lui Juhani Pallasmaa, Gaston Bachelard și Denis Cosgrove, în timp ce încorporează perspective din literatura sci-fi critică de Ursula K. Le Guin, precum și studiile simbolice și imaginative ale lui Gilbert Durand. Lucrarea susține o conceptualizare a spațiului care îmbrățișează experiențele senzoriale, emoțiile și amintirile, amplificând astfel înțelegerea noastră despre ce înseamnă cu adevărat să ocupi un spațiu.

Discuția pornește de la explorările geodezice istorice și adoptarea standardelor internaționale și se extinde până la implicațiile moderne ale spațiilor digitale și virtuale, ilustrând evoluția percepției și reprezentării umane a spațiului. Prin exemple care variază între linia ecuatorială, Castelul Bran și spațiul cibernetic, lucrarea evidențiază modul în care spațiile sunt construite și experimentate dincolo de fizicalitatea lor, modelate de narațiuni culturale, implicarea tehnologică și percepția personală.

Oferind o reevaluare a spațiului care recunoaște atât dimensiunile sale fizice, cât și cele emoționale, această explorare sugerează că adevărata esență a spațiului rezidă în interacțiunea dintre tangibil și intangibil. Lucrarea susține că o înțelegere cuprinzătoare a spațiului trebuie să includă elementele nevăzute și imaginare, reflectând asupra modului în care aceste aspecte sunt esențiale pentru experiența umană și interacțiunea cu mediul. Prin această perspectivă, lucrarea contribuie la discursul general asupra arhitecturii și geografiei, pledând pentru o apreciere nuanțată a spațiului care cuprinde întregul spectru de angajament senzorial și emoțional uman.