Spaţiu fizic şi spaţiu imaginar. Un instrument în învăţământul de arhitectură

Într-o lume în care limitele dintre real şi virtual par să devină din ce în ce mai diluate, o discuţie asupra spaţiului imaginat (închipuit, creat în imaginaţia individului) sau imaginar (fictiv, ireal, utopic) devine de interes, mai ales din punctul de vedere al arhitecturii – o disciplină care operează tocmai cu trasarea de limite, atât fizice cât şi graniţe ale percepţiei realului şi imaginarului.

Din acest punct de vedere, ne vom referi atât la preocuparea atât pentru pentru spaţiul virtual, cu posibilitatea sa de a fi existent, dar fără ca aceasta să fie o condiţie sau cel imaginat, creat cu o anumită intenţie şi având un autor asumat, ca mijloc de teoretizare a spaţiului arhitectural fizic. Astfel, este de studiat pe de o parte modul în care îi putem forma pe studenţi în învăţământul de arhitectură să înţeleagă şi să conformeze spaţiul, iar pe de altă parte, felul în care spaţiul imaginat şi exerciţiul conceptual pot influenţa şi eventual îmbunătăţi proiectul de arhitectură în practică.