Andrés ROS CAMPOS

Ecuaţia casei. Atmosfere locuibile

Abstract:

În anii 1920 arhitecţii şi-au pus problema asupra modului în care ar trebui să fie locuirea în viaţa modernă. Problema a fost discutată în cadrul Congreselor de Arhitectură Modernă şi mai ales în anul 1929 la a doua ediţie a CIAM ţinută la Frankfurt, sub titlul existenzminimum, care explora posibilităţile locuirii minimale, propunând noi modele de viaţă. Mai târziu, după distrugerile generate de cel de-al doilea război mondial, problema avea legătură mai ales cu optimizarea spaţiului domestic şi cu standardizarea construcţiilor, care ar fi putut rezolva problema lipsei spaţiilor locuibile.

Mişcarea Modernă a definit bazele acestei preocupări domestice transgresând obiceiurile antice, prin explorarea abstractizării şi eliminarea a tot ceea ce este superfluu, fapt care care contrastează cu obiceiul utilizatorilor de a adăuga elemente exterioare în spațiul arhitectural. Am putea explica design-ul casei ca pe o ecuaţie compusă prin adiţia unor parametri precum: casa, mobilarea, utilizatorii şi posesiunile acestora. Arhitectul domină atât conformaţia casei cât şi mobilierul. Apărarea lui Adolf Loos a „designului complet” care l-a împiedicat pe locuitor să introducă ceva fără supravegherea arhitectului pare utopică și excesivă. Rezistența și obstrucția utilizatorului este o interferență imposibil de eliminat.

Unii arhitecți au dezvoltat arhetipuri de moduri de viață noi în proiectarea caselor lor. Acest text ridică problema acestei ecuații în care arhitectul încearcă să minimalizeze elementele care distorsionează percepția spațiului domestic care explorează un anumit concept experimental.

Download:

Publicat în Argument 11/2019