STOA – Centru de Cultură Urbană

Cultivarea personală este un proces complex, continuu, care vine sub forme unice, personalizate prin căutările și interesele fiecărui om. Pentru a se dezvolta și pentru a relaționa pe fondul intim al aspirațiilor sale, omul va face uz de diferitele metode ce se află la dispoziție, metode informale, de cele mai multe ori.

Arhitectura ar trebui să sprijine acest proces de cultivare, atât pentru individ cât și pentru societate, deoarece imaginea mult mai largă poate sugera faptul că unul din răspunsurile la problematica spațiilor publice în vremurile noastre rezidă în cultivarea esenței personale și în felul în care aceasta poate interacționa și genera reacții în altele.

Poate că ceea ce leagă oamenii, la nivel de comunitate, nu depinde strict de interesele lor comune, ci de susținerea și acceptarea tuturor intereselor, comune sau nu. Poate că spațiul public nu trebuie să cultive numai funcțiuni, ci și situații, să nu dicteze clar destinațiile, ci să favorizeze diversele scenarii care vin cu fiecare utilizator, lăsând o parte din răspunsuri pe mâna oamenilor.

Întreținerea posibilității, a nedeterminării arhitecturii reprezintă un pas necesar și important în a angaja cu adevărat oamenii unul față de celălalt, cât și față de spațiul în care se află. Cu educația informală ca instrument și cu un cadru potrivit, se pot genera spații publice relevante pentru comunitate.